Descriere
Caracteristicile magnoliei Susan
Face parte din categoria magnoliilor de talie mică, fiind un arbust decorativ compact, cu o coroană deasă, care poate fi crescut și sub formă de copăcel. La maturitate, nu depășește înălțimea de 2-3 metri, motiv pentru care nu necesită mult spațiu și poate fi plantat chiar și în cele mai mici grădini. La mijlocul lunii aprilie, mugurii săi florali mari, de culoare violet închis, încep să se deschidă la capătul ramurilor. Florile magnoliei Susan sunt de mari dimensiuni, cu petale alungite și înguste, în formă de stea. Fiecare floare are, de obicei, 6 petale, cu pereți groși, partea exterioară în nuanțe închise de violet, iar interiorul mai deschis, roz-albicios. Frunzele apar simultan cu florile, sunt de un verde intens, oferind un spectacol vizual deosebit primăvara. Arbustul poate înflori din nou spre sfârșitul verii, iar toamna își pierde frunzele. Se adaptează excelent climei din România, nu este sensibil la îngheț, fiind complet rezistent la ger. Cu o îngrijire corespunzătoare, este foarte rezistent la boli și dăunători.
Îngrijire:
Îngrijirea acestui arbust nu este complicată, este ușor de întreținut. Este suficient să ții cont de câteva aspecte pentru ca planta să se dezvolte frumos în grădina ta. În primul rând, alege cu grijă locul de plantare – optează pentru un spațiu ferit de vânt, însorit sau parțial umbrit, într-o zonă vizibilă a grădinii. În locuri cu curenți de aer, magnolia nu va înflori frumos, iar florile și frunzele vor deveni maronii din cauza pierderii excesive de apă provocate de vânt.
Primăvara și toamna, aplicarea de îngrășăminte o va stimula să dezvolte lăstari sănătoși și o înflorire abundentă. În aceste perioade, presară îngrășământ organic sau compost matur la baza plantei. Acest lucru poate fi început chiar de la plantare, prin amestecarea îngrășământului în groapa de plantare, ajutând astfel planta să se înrădăcineze rapid și să ofere o înflorire bogată.
Magnolia nu necesită tăieri regulate – las-o să-și dezvolte forma naturală a coroanei. Dacă observi că frunzișul devine prea dens, poți rări ramurile pentru a preveni apariția bolilor fungice. De asemenea, este recomandat să îndepărtezi ramurile bolnave sau uscate. În lipsa acestora, alte lucrări de tăiere nu sunt necesare.
Puieții de magnolie proaspăt plantați ar trebui protejați în primul an de iarnă, dar odată ce s-au întărit, devin complet rezistenți la frig. Mulcirea cu scoarță de pin este benefică pe tot parcursul anului, deoarece menține solul umed în jurul plantei, un aspect pe care magnolia îl apreciază, preferând un mediu proaspăt și umed.
Sol: Plantează magnolia într-un sol cu textură ușoară, bine drenat, bogat în substanțe nutritive, cu pH ușor acid sau neutru. În soluri calcaroase sau dacă folosești apă de irigare cu conținut ridicat de calcar, frunzele se vor îngălbeni, iar planta poate muri.
Necesar de apă: Udă regulat, în cantități mici, dar frecvent, mai ales după plantare, în perioada de înflorire și în timpul verii. Mulcirea este o metodă excelentă de a menține umiditatea solului.
Condiții de lumină: Alege un loc însorit sau parțial umbrit, protejat de vânt, într-o zonă vizibilă a grădinii.
Asocierea magnoliei Susan cu alte plante
Datorită frumuseții sale deosebite și formei spectaculoase a florilor, magnolia este ideală ca plantă solitară, oferind un spectacol vizual remarcabil într-o grădină din fața casei sau pe un gazon. Florile sale sunt puse și mai bine în valoare pe fundalul unui gard viu veșnic verde, precum laurul englezesc, chiparosul leyland sau tisa, toate având un frunziș elegant, în nuanțe frumoase de verde. Dacă dorești totuși să o asociezi cu alte plante, folosește magnolia ca element central, iar în jurul său poți planta pin pitic veșnic verde, salbă argintie, plante perene care preferă semi-umbra, cum ar fi crinii de umbră, clopoțelul în nuanțe colorate, iarba japoneză, și Hebe, o plantă veșnic verde de talie joasă.
